https://www.youtube.com/watch?v=oChNOYwJlQY
8. Continuare la Arina, te-ai simțit bine că l-ai ,,executat” pe Olaru George Conrad?
Procuror Arina(Corsei Vultureanu) contra victima sa Olaru George Conrad(cu privire la care instanța, în 2 rînduri, a hotărît că este nevinovat).
Cine e Olaru George Conrad? Partenerul de viață al Marianei Rarinca, victima de serviciu a lui Nene Systiemu’ de Justiție.
Curat Las Gyustitzia.
Precizare: dacă nu ai bună credință, degeaba ai știință de carte.
Ai, sau nu ai, caracter. Iar asta e de la bun început, ca și fond.
Caracterul nu îți apare în facultate, la I.N.M., sau cînd intri în profesie. Atunci doar îl indexezi, îl cizelezi.
Cînd ți-o faci cu mîna ta, nu se cheamă lucru manual, ci lucru sfînt.
Pentru că nu ți-l mai poate desface nimeni.
Așa și tu, Arina, la ce i-ai făcut lui Olaru George Conrad.
O să ajungi să te lupți cu propria ta conduită infracțională.
Și ce viteză ai avut în formarea ta profesională!
Nu o să te spele cu nimic toată mama ong-urilor și institutelor private de la a căror imagine te-ai dus să ,,furi”.
Avînd în vedere propriile tale cuvinte din interviul de mai jos,
Consideri că tu ai fost un procuror integru cînd ai realizat represiunea nedreaptă față de Olaru George Conrad? Și cum ai căutat tu, ca procuror, binele și adevărul în cauza privind pe Olaru George Conrad?
Vorba ta: cum ai fost tu un om onest, cum ai iubit echitatea, și – mai ales – tot vorba ta: cum ai fost un procuror obiectiv în această cauză? Ai iubit tu binele, adevărul, și varianta socială Dreptatea?
Ai fost tu un procuror integru?
La tine, Cît e de dezvoltată gîndirea aia logică de care vorbești?
Ai găsit sensul vieții în cazul ,,Olaru“?
Cum i-ai respectat dreptul la un proces echitabil lui Olaru George Conrad?
Ce independență ai avut tu, ca procuror?
Arina, vorbești tu despre interzicerea torturii? Dar ce i-ai făcut lui Olaru George Conrad, știind că este nevinovat, dovadă că a și fost achitat în 2 rînduri de instanțe, cum se cheamă?
Ai tupeu maxim! Și ce tare ești în gură!
În adîncul sufletului tău, ce simți legat de ce i-ai făcut ca procuror lui Olaru George Conrad? Ți-e rușine?
În finalul interviului spui așa: nu acceptați abuzuri. Tu de ce ai acceptat să fii parte a mecanismului de distrugere a lui Olaru George Conrad.
Mi-e scîrbă că am fost coleg cu tine în profesie.
Dosar de procuror = în căutarea binelui și adevărului
Interviu cu Arina Corsei Vultureanu
https://www.youtube.com/watch?v=oChNOYwJlQY
Am urmat cursurile unui liceu de matematică informatică, și îmi plăcea foarte mult atît matematica cît și fizica, informatica, dar în liceu am făcut voluntariat pentru drepturile copiilor, pentru drepturile persoanelor victime ale traficului de ființe umane, și mi-am dorit, cumva, să fac din asta o profesie, și să găsesc ceva potrivit, ceva dinamic și, cumva, conform spiritului meu activ.
Și atunci mi s-a părut că dreptul e o variantă foarte bună. În anul 3 de facultate, am citit pentru prima dată procedura penală, atunci se predă. Și, citeam despre ce face un procuror, și mi se părea fabulos.
Trebuia să adune probe, să administreze probe atît în favoarea cît și în defavoarea inculpatului: deci practic, era în mîinile lui să afle adevărul. Și atunci, mi s-a părut că asta este pentru mine și mi se potrivește cel mai bine.
În timpul facultății am fost voluntar în ELSA(European Law Students Association = Asociația Europeană a Studenților în Drept), am participat la mai multe tranning-uri, atît de organizare a timpului, cît și tranning-uri de specialitate pe diverse domenii de drept.
Ulterior, am fost și organizator al mai multor evenimente, ceea ce mi-a facilitat lucrul cu oamenii, coordonarea unei echipe, și cred că sînt aspecte esențiale în profesia de procuror.
De asemenea, prin anul 4 de facultate am colaborat și am făcut parte din proiectul Leaders for Justice(Lideri pentru Justiție), un proiect al Fundației Konrad Adenauer, care a însemnat foarte mult pentru mine, și peentru cariera mea.
Participarea în proiectul Leaders for Justice(Lideri pentru Justiție) a fost pentru mine un declic general. Eram în anul 4 de facultate, și îmi plăcea ideea de a deveni procuror, dar știam că urmează un examen foarte dificil. Cochetam și cu ideea de a deveni un ONG -ist profesionist, și cursurile de formare din timpul programului au contat foarte foarte mult. În alegerea profesiei de procuror întîmpin, desigur, și obstacole. În timpul facultății, cumva, fiecare examen e un obstacol, dar în același timp e o achiziție pentru că înveți lucruri din toate domeniile. În timpul, de fapt nu în timpul, de dinainte de a intra la Institutul Național al Magistraturii e un examen foarte dificil, poate cel mai greu obstacol în a deveni magistrat, un examen dur cu 20, 20 și ceva de oameni pe loc, și acela – într-adevăr – este un punct de cotitură în profesie.
Aceste obstacole le depășești învățînd, le depășești cu forte multă răbdare, cu dedicare, să nu îți pierzi niciodată din vedere scopul pentru ce faci asta, le depășești cu ajutorul familiei și al prietenilor, fără de care nu ai cum să reziști. Este un stres psihic, în primul rînd.
Din punctul meu de vedere, un bun procuror este – în primul rînd – un om care iubește binele și adevărul. Știu că sună foarte abstract, dar fără valorile acestea două cred că poți să fii un bun jurist, un bun, poate un bun aplicant legii, nu sunt sigură, pentru că legea trebuie aplicată nu doar în litera, ci și în spiritul ei. Și de aceea, cred că în primul rînd un procuror trebuie să se ghideze după aceste două valori. De aici începînd, un bun procuror trebuie să fie un om integru, trebuie să fie un om onest, să iubească echitatea și, foarte foarte important, să fie obiectiv.
Te întîlnești în profesia de procuror deseori cu conflicte de valori și, în situațiile acestea trebuie să știi să fii obiectiv, și să respecți legea. Se întîmplă să ai în fața ta un om care săvîrșește o infracțiune, dăm un exemplu oarecare, săvîrșește o infracțiune de fals, vinde o mașină care nu e a lui. Scopul lui pare unul bun, pentru că are acasă un copil bolnav, și vrea să cumpere medicamente, un tratament foarte scump, o situație foarte grea, dar pînă la urmă un bun procuror reușește să învingă aceste porniri umane și să aplice legea cum trebuie.
Abilitățile pe care le cultivă u bun procuror sunt din toate domeniile pe care le poți gîndi, pentru că el nu este pur și simplu un bun jurist. Da, el cunoaște legea, da, e adevărat. Dar dincolo de asta trebuie să înțeleagă ce a vrut legiuitorul să spunăprin legea pe care el trebuie să o aplice. Deseori e nevoie să intri în detalii și să citești despre domenii cu care nu ai nici o legătură aparent: economic, medical, să citești aspecte tehnice de inginerie, pentru că ai de-a face cu dosare în care primești o expertiză, dar pentru a înțelege sensul a ceea ce ți se explică de către un expert, e nevoie să citești și tu puțin mai mult. Este, în primul rînd, esențial ca liceenii să înțeleagă că magistrații reprezintă puterea judecătorească. Este una dintre cele trei puteri ale statului și, în momentul în care ești magistrat, nu ești doar tu persoana x, ci ești un reprezentant al puterii judecătorești, iar etica în profesia de magistrat înseamnă exact asta: să nu fie doar un bun magistrat, ci un bun cetățean, un bun vecin, un bun coleg.
Profesia de procuror implică, la nivelul unui procuror dintr-un parchet din parchetul de pe lîngă Judecătorie, în primul rînd activitatea de supraveghere a urmăririi penale. Asta înseamnă că activitatea procurorului depinde în mare măsură de activitatea polițistului cu care lucrează. Fiecare procuror, de principiu, lucrează cu mai mulți polițiști din cadrul unei secții de poliție sau unui serviciu. Fiecare dintre polițiști are propriile lui dosare. Procurorul este dator să vadă acele dosare, și să discute cu polițistul atunci cînd acesta se împotmolește, ca să spun așa, dacă e cazul. Pe lîngă aceasta, procurorul soluționează dosarul. După ce administrează probele într-un dosar, el soluționează cu o soluție de clasare, de trimitere în judecată, soluțiile sînt diverse. Într-o zi de lucru obișnuită, sigur poți să ai de la o propunere de arestare preventivă pînă la propuneri de interceptarea convorbirilor, audieri de martori, de inculpați, soluționări de dosare. Dincolo de activitatea de supraveghere a activității de urmăririi penale pe care o efectuează un procuror de urmărire, cum este numit, există activitatea procurorului de instanță. După ce un dosar este finalizat cu o soluție de trimitere în judecată, dosarul pleacă la instanța de judecată și acolo, un alt procuror, de obicei la parchetele mari e un alt procuror, preia dosarul și îl prezintă în fața instanței. Așa cum spuneam și mai devreme, cum văd eu un bun procuror, cred că și tinerii care vor să urmeze această profesie ar fi bine să iubească binele și adevărul, și de aici – sigur – varianta socială dreptatea. Cred că este foarte important să îți dea seama că, în momentul în care sunt magistrați reprezintă puterea judecătorească, să își asume lucrul ăsta, și să aibă un dram de curaj, e foarte important să fie integri, să își dea seama că nu este un serviciu ușor, nu ai să vii întotdeauna zîmbind acasă, dar că îți oferă și foarte multe satisfacții.
Dincolo de asta cred că este necesar ca tinerii să citească foarte mult din multe domenii. Cum spuneam, prin natura profesiei, te întîlnești cu foarte multe situații, de la victime ale unor agresiuni ale căror urme trebuie să le înțelegi într-un raport de expertiză, pînă la infracțiuni de evaziune fiscală unde trebuie să înțelegi fenomene economice complexe. E foarte utilă orice informație din domenii nu neapărat legate de Justiție. Important să aibă o gîndire logică. Elevii care se gîndesc să urmeze o carieră în domeniul Justiției, și în special o carieră de magistrat, sigur, trebuie să urmeze cursurile unei Facultăți de Drept. Odată ce au intrat la drept, e important să învețe la toate materiile. Hotărîrea de a urma o profesie o pot lua în orice moment, o pot lua în anul I de facultate, o pot lua în anul IV de facultate. Dificilă va fi, însă, pregătirea, pentru că examenul de admitere la I.N.M.(Institutul Național al Magistraturii) nu este unul facil, pentru că sînt foarte mulți concurenți pe loc, și atunci este bine să aibă cel puțin o jumătate de an înainte de examen pe care să o dedice exclusiv învățatului pentru admitere. Este, de asemenea, important să nu pierdem din vedere că admiterea la Institutul Național al Magistraturii presupune nu doar o probă teoretică, presupune proba de logică și de raționament logic, și e important ca tinerii să își dezvolte, așa cum spuneam, gîndirea logică, să citească, să facă tot felul de conexiuni în cap, să nu înceteze niciodată să-și pună întrebări, de la a explica o teoremă pînă la căutarea sensului vieții, toate sînt utile.
În fiecare an, în magistratură intră undeva între 200-250 de oameni, de tineri. Dintre aceștia, doar o parte intră ca absolvenți ai Institutului Nașional al Magistraturii. O parte dintre ei accesează această profesie, o altă cale, respectiv juriști cu cinci ani vechime, care dau un examen la fel de dificil ca cel de admitere la Institutul de Magistratură, dar nu mai urmează cei 2 ani de cursuri de la Institutul de Magistratură, ci au doar cîteva luni de formare, și intră direct pe post. Liceenilor în prag de bacalaureat care încă nu au luat o decizie cu privire la viitorul lor profesional, le spun în primul rînd să vorbească cu profesioniști din domeniile cu care cochetează. Ei sigur au ceva în minte. 2, 3, 5 variante. Mi se pare esențial să găsească oameni din acele domenii cu care să vorbească, pentru că deseori realitatea diferă, și de cărți, și de filmele americane, și de orice ne putem noi imagina, și atunci e păcat ca ei să își piardă timp învățînd pentru o facultate care află ulterior că nu i se potrivește, este păcat și să facă ceva ce au crezut că le place, dar își dau seama că nu pot face, și mi se pare esențială discuția cu profesioniștii în domeniu. Statul de Drept, dacă aveți curiozitatea să-l căutați pe Google, veți afla că are cel puțin 15 definiții cu 17 opinii și 200 de principii. Din punctul meu de vedere, rule of law, domnia legii nu e suficientă pentru un Stat de Drept. Domnia legii era și în vremea despoților. Era legea tăierii capuui dacă nu îți plăcea culoarea ochilor, egalitatea cetățenilor în fața legii înseamnă dreptul la un proces echitabil, cu tot ce presupune: independența magistratului, prezumția de nevinovăție, egalitatea de arme, și legea aceasta, în fața căreia sunt toți cetățenii egali, trebuie să fie o lege accesibilă, previzibilă, iar modul în care ea a fost adoptată să fie transparent.
Cred că Statul de Drept este garantul libertăților cetățenilor. În momentul în care vorbim despre Stat de Drept, așa cum l-am descris mai sus, din punctul meu de vedere vorbim despre a oferi cetățenilor garanția libertăților lor. Există și Convenția Europeană a Drepturilor Omului care, din punctul meu de vedere, trasează niște linii directoare: vorbim despre libertatea de exprimare, despre dreptul la familie, despre libertatea de mișcare, vorbim despre interzicerea torturii, sunt niște libertăți fundamentale, la care noi aderăm, și pe care pretindem că le respectăm. Statul de Drept garantează cetățeanului existența acestor libertăți.
Domeniul Justiției a evoluat foarte mult după decembrie 89. Un principal factor determinant a fost crearea Institutului Național al Magistraturii. Prin acest institut s-a creat, de fapt, cu adevărat, o școală de formare a magistraților. În cadrul Institutului, de-a lungul anilor, s-au tot făcut îmbunătățiri. Cred că e un lucru care nu trebuie schimbat și, din punctul meu de vedere admiterea în magistratură, prin acest sistem, oricît de greu e el, e justificat pentru că nu este o profesie facilă, e normal să fie un examen dur, și e normal să fie o admitere complexă. Din punctul meu de vedere e necesar ca numărul de magistrați să crească. Oricum, schema de magistrați nu este completă. Volumul de muncă este foarte mare, și deseori calitatea pălește în fața cantității. Și, de aceea, mi se pare că e bine să vină oameni bine pregătiți în sistem, oameni care să fie ca o gură de are proaspăt de valori frumoase, și care efectiv să umple sistemul, și să ia de pe umerii celor care nu mai pot, această misiune.
Faceți doar lucruri de care, în adîncul sufletului, nu vă e rușine, implicați-vă în viața civică, fiți voluntari, apărați-vă drepturile, nu acceptați abuzuri, și faceți tot ce puteți pentru a menține Statul de Drept.
Lasă un răspuns