Cel mai iubit dintre pământeni
În septembrie 1991, Palatul Elisabeta din București, aflat pe atunci în administraţia Ministerului Culturii, găzduia o conferință de presă care anunța intrarea în producție a filmului „Cel mai iubit dintre pământeni“, ce urma să fie produs de patru din cele cinci studiouri de creație ale cinematografiei române, „Gama“ (director Constantin Vaeni), „Solaris“ (director Dan Piţa), „Star 22“ (director Sergiu Nicolaescu) și „Profilm“ (director Dinu Tănase), alături de trustul de presă „Expres“, întemeiat de Mihai Cârciog și condus de către Ion Cristoiu, care anunța că a luat „sub protecţie“ opera lui Marin Preda.
„Această ecranizare era un vis mai vechi de-al meu. Doar că nu îndrăznisem să fac o asemenea propunere. Era ceva extrem de greu, de costisitor. Prin 1991 mă plimbam cu Ştefan Iordache pe Calea Victoriei şi ţin minte că i-am făcut atunci o vizită la «Expres Magazin» lui Ion Cristoiu – eram prieteni de pe vremea revistei «Teatrul» –, avea sediul în clădirea fostului Minister al Industriilor. L-am găsit în biroul lui înconjurat de cărţi. A scos din sertar romanul şi mi-a spus: «După cartea asta ar trebui să faci un film!». Avea drepturile de autor şi calitatea de consilier literar al operei lui Marin Preda, din câte-mi amintesc, tocmai reeditase sau se pregătea să reediteze romanul în variantă necenzurată. Aşa am pornit la drum. I-am spus: «Uite, eu îl am pe Petrini!». «Domnul Iordache e prea bătrân pentru Petrini». Avea 50 de ani. L-am contrazis. I-am spus: «E numai bine». Pe ideea că dacă fac filmul n-am să fac niciodată o ecranizare, era imposibil, dar o adaptare, da… Într-o lună am scris scenariul, i l-am prezentat şi l-a achiziţionat pe loc“, își amintește regizorul Șerban Marinescu.
Planurile inițiale nu s-au concretizat. Toate cele patru studiouri de creație s-au retras din proiect. „E vorba și de o criză de adaptare a producției cinematografice la noile condiții. La noi se perpetuează birocrația, lipsa de răspundere, de inițiativă. Se așteaptă tot de la «vârf» decizii și finanțări“, se plângea, la vremea respectivă, regizorul. Marea șansă a filmului a fost însă găsirea sponsorului care să acopere întreaga investiție de 250.000 de dolari: „Electronum“, fosta întreprindere socialistă aflată sub îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului Exterior, profilată pe import-export de tehnică de calcul, automatizări, produse electrotehnice, care la momentul respectiv, după Revoluție, funcționa ca societate pe acţiuni cu capital de stat. Distribuţia a fost una de vis, pe lângă Ştefan Iordache jucând în film Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Dorel Vişan, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, George Constantin, Valentin Uritescu, Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu, Emil Hossu. De asemenea, a fost „cântecul de lebădă“ pe marile ecrane al unor mari actori: Ion „Nino“ Anghel, Colea Răutu, Ştefan Bănică şi Aristide Teică.
«Cel mai iubit dintre pământeni» va însemna, pentru mulți, vârful carierei cinematografice a lui Ștefan Iordache, un Petrini vital, care se opune din răsputeri unui rău difuz și obsedant, continuând să mai spere, deși e conștient de zădărnicia împotrivirii sale. (Dana Duma, critic de film)
Cariera internaţională a filmului a început la mult timp după lansare, în 1994, când a fost vizionat, întâmplător, de către Pierre-Henri Deleau, longevivul selecționer al prestigiosului Festival Internațional de Film de la Cannes. Astfel, filmul a fost prezentat ulterior în cadrul multor festivaluri de film europene și nord-americane, dar întotdeauna în afara competiției.
Adevărul
Adrian Epure
https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/cel-mai-iubit-dintre-pamanteni-distributie-de-2258315.html
Romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” este o capodoperă profund umană. Totuşi, ecranizarea acestuia, realizată imediat după Revoluţie, a avut spectatori dezamăgiţi. Dacă financiar filmul a fost un mare eşec, din punctul de vedere al distribuţiei el a reprezentat un regal. Pelicula, după romanul cu acelaşi nume de Marin Preda, reconstituie cu măiestrie o parte a istoriei româneşti. Drama intelectualului din deceniile 5-6, pe care se înfăşoară strâns şi cea personală, doar este cel mai iubit dintre pământeni, nu?, este decupată de Şerban Marinescu oarecum descentrat. Există în film trădarea şi, desigur, scenele terifiante din închisoare. De fapt, filmul a rămas celebru în primul rând pentru controversata scenă a violului la care este supus eroul de către un gardian. „Cel mai iubit dintre pământeni”, în regia lui Şerban Marinescu, a fost prezentat la mai toate festivalurile europene de film, dar niciodată în concurs, de aceea se poate spune că pelicula şi-a început cariera la mult timp după lansare, în 1994, când a fost vizionat de Pierre Henri Delaux, selecţionerul Festivalului de la Cannes. Incredibil sau nu, în sălile de cinema româneşti nu a fost difuzat niciodată. Producătorul nu a acceptat condiţiile de difuzare impuse de Româniafilm la vremea respectivă, considerând că e dezonorant pentru el, ca investitor integral, să accepte doar 35% din încasările rezultate din vânzarea biletelor, în timp ce 65% să fie încasat de Româniafilm, care nu investise nimic. Aşa că a preferat să nu difuzeze filmul prin această reţea. Astfel, timp de două săptămâni, filmul a rulat la Sala Palatului, cu casa închisă. Investiţia totală a fost de 250.000 de dolari. ENTUZIASM Distribuţia a fost una cu totul specială, chiar grandioasă. Nici unul dintre filmele româneşti de până atunci nu a avut parte de aşa o gamă variată de actori. Cinci săptămâni s-a lucrat cu dăruire şi entuziasm, cu bucurie şi emoţie, iar toată echipa credea că participă la o revoluţie în cinematografie. Pentru Ştefan Bănică, George Constantin, Nino Anghel, Aristide Teică şi Ileana Predescu acest film a fost ultima întâlnire cu aparatul de filmat. Pe rând şi-au luat rămas bun de la această lume. Poate părea ciudat, dar totuşi merită amintit faptul că Ileana Predescu, o actriţă fenomen, pe care din păcate prea puţini dintre spectatorii români de teatru şi film o cunosc, a jucat în film rolul unei femei bolnave de cancer în ultima fază, în timp ce suferea chiar de această boală, aflată în stadiu terminal. Ştefan Iordache, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Mitică Popescu, Mircea Albulescu, Dorel Vişan, Colea Răutu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu, Valentin Uritescu, Emil Hossu, Bujor Macrin sunt doar câteva nume dintre cele trecute pe genericul filmului ce avea toate datele unei producţii cu succes de casă, iar momentul lansării era cât se poate de oportun. Din păcate, a rămas doar un film de referinţă în cinematografia autohtonă, cu încasări zero, prin Româniafilm. A fost să rămână doar un experiment singular. Despre scenele sexy, despre marea secvenţă din lagăr, precum şi despre secvenţa anchetării s-a tot vorbit în fel şi chip. Unii au desfiinţat filmul, alţii au spus că este o capodoperă, pe unii i-a deranjat scena violului, prea dură pentru gustul lor, pe alţii nu. S-a spus că este o transpunere total neinspirată a operei literare, dar şi că este o recreare a operei de artă literară, care foloseşte un limbaj specific, cuvântul, prin intermediul limbajului cinematografic, care are ca specific imaginea. Din punct de vedere cantitativ, epic, cartea a fost trădată. S-a acordat prea multă atenţie părţii comerciale, exagerându-se raporturile sexuale ale lui Victor Petrini cu soţia sa, Matilda, şi cu amanta sa, Nineta, la fel episodul anchetării eroului şi mai ales cel al detenţiei. „Filmul este o trădare fericită”, spunea Mircea Albulescu despre „Cel mai iubit dintre pământeni”. „Pentru că nu poţi să filmezi pagină de pagină. În schimb, trebuie să imaginezi imagine. Şi să inventezi tot felul de mijloace prin care să trădezi în mod fericit linia aia, rândul ăla de 16 cuvinte sau nu ştiu câte semne. Un rând de carte, care poate să fie la un moment dat o secvenţă uluitoare care să te facă nu să n-o uiţi, ci să continui trădarea prin propria-ţi personalitate şi să retrăieşti cu alte aripi mult mai altfel şi, totuşi, mult mai ale tale şi să mergi mai departe.”
Loreta Popa
